Intră pe lista de așteptareÎnscrie-te
Clipitul Lunii

Clipitul Lunii

Lark e sora cea mică, dar uneori Sol are nevoie de ajutorul ei. Trei povești de seară cu cizmuțe roșii, un frate adormit și o urare trimisă Bunicii peste uliță.

  • 3-4 ani
  • 3 capitole
  • 9 min
  • În versuri
  • În română și engleză

Capitole

  1. Lark, o fetiță zâmbitoare cu părul creț, stă cu mâinile în șolduri, în cizmuțele roșii, pe covorul din sufragerie.1Cizmele-momeală3 min
  2. Lark, în cămașă de noapte, cască și se freacă la ochi, iar Sol, zâmbind, întinde mâna spre lampa de lângă scări.2Prea greu de purtat4 min
  3. Zâmbind, Lark se sprijină de pervaz și luminează cu lanterna ulița întunecată.3Clipitul Lunii3 min

Capitolul 1 din 3 · 3 min

Cizmele-momeală

Lark pierde mereu la de-a v-ați ascunselea, iar de vină sunt cizmuțele ei roșii.

  1. Lark, o fetiță zâmbitoare cu părul creț, stă cu mâinile în șolduri, în cizmuțele roșii, pe covorul din sufragerie.

    Lark e-o fetiță cu părul creț,
    stă pe-o stradă cu tei, un pui isteț.
    Are cizmuțe roșii ca focul,
    și-aleargă cu ele prin tot locul.

  2. Sol se apleacă peste un fotoliu și arată spre Lark, ghemuită dedesubt cu genunchii la piept, în cizmuțele roșii.

    Dar Lark nu câștiga vreun joc,
    mereu pățea la fel, pe loc:
    o zărea fratele ei, Sol,
    iar cizmele-o dădeau de gol.

  3. Lark stă tristă în cizmuțele roșii, iar în spatele ei Sol, fratele ei, iese pe ușă.

    "Te-am găsit!" râdea Sol. Of, ce păcat -
    ofta Lark, cu căpșorul plecat.
    Ce mult ar vrea un loc numai al ei,
    în care Sol să n-ajungă, vrei-nu-vrei!

  4. Lark privește zâmbind cizmuțele ei roșii și lucioase, într-o cameră primitoare, cu apusul la fereastră.

    Deseară, alt joc, când se lasă-nserat,
    Lark își vede cizmele - roșu curat.
    "Mereu mă arată, mă dau de gol -
    dar azi, cizmuțele-l păcălesc pe Sol! Ura!"

  5. Desculță, Lark stă ghemuită lângă o perdea lungă și zâmbește, iar de sub perdea se văd cizmuțele ei roșii.

    Podeaua e rece, e goală, e tare,
    dar Larkei nu-i pasă, nici cât o floare!
    Le pune la spatele perdelei, cuminte,
    doar vârfuri roșii ieșind înainte.

  6. Sol stă cu spatele și se uită spre fereastră, în timp ce Lark, desculță, se ascunde după un fotoliu.

    Fuge-n vârful picioarelor, ușor,
    și după-un scaun se-ascunde binișor.
    Sol strigă: "Gata ori nu, viu la tine!",
    și caută-n toate colțurile bine.

  7. Sol dă perdeaua la o parte și se uită mirat la cizmuțele roșii, rămase singure pe podea.

    Vede cizmele roșii și zice voios:
    "Te-am găsit, Lark!" - sigur și bucuros.
    Smucește perdeaua c-un ZVÂC, deodată -
    dar nu-i nimeni. Doar cizme. Și-o mutră mirată!

  8. Lark aleargă pe covor cu brațele în sus, râzând, iar Sol o privește zâmbind, lângă cizmuțele roșii.

    Un chicot răsună de după ușă,
    și iese Lark râzând, ca o păpușă.
    "Am câștigat! Te-ai uitat, dar n-ai văzut -
    cizmele-au fost o poznă, iar pe MINE m-ai pierdut!"

  9. Sol o ridică pe Lark sus în aer și râd amândoi, în camera luminată de lampă.

    Sol o ridică sus, râzând voios,
    "M-ai păcălit grozav!" - și-i zâmbește duios.
    Dansează-n cameră, cu mândrie,
    iar Lark, campioana, râde cu bucurie!

Capitolul 2 din 3 · 4 min

Prea greu de purtat

Sol o duce mereu pe Lark în pat, dar în seara asta a adormit el primul.

  1. Lark, în cămașă de noapte, cască și se freacă la ochi, iar Sol, zâmbind, întinde mâna spre lampa de lângă scări.

    Pe-Ulița cu ciulini trăia o fată,
    Lark - cu bucle moi, ștrengară, buclată.
    Când soarele-apunea și steaua se-aprindea,
    fratele Sol lumina o stingea.

  2. Sol o duce în brațe pe Lark, somnoroasă, sus pe scările întunecate, cu capul pe umărul lui.

    O lua pe Lark în brațe, cald și tare,
    și-o purta pe scări în sus, spre culcare.
    Sus de tot, spre patul cald, pufos,
    c-o mângâiere și-un pup drăgăstos.

  3. Sol doarme ghemuit într-un fotoliu mare, iar Lark, în cămașă de noapte, se uită la el cu ochii mari.

    Dar azi, când casa toată amuțea,
    Lark îl căuta pe Sol - dar el dormea.
    Era ghemuit în scaun, cuibărit,
    pierdut adânc în somnul lui tihnit.

  4. Lark îl trage pe Sol de mână cu ochii strânși de efort, dar el doarme dus în fotoliu.

    Lark l-a tras de mânecă și l-a scuturat,
    dar Sol era prea greu - nu s-a mișcat.
    Nu-l poate ridica, oricât ar vrea
    - el, frate mare, mititică-i ea.

  5. Lark stă lângă fotoliul în care doarme Sol, cu degetul la bărbie, și privește în sus, pe gânduri.

    Voia și ea la nani, caldă, în pat,
    dar Sol dormea în scaun, adânc, culcat.
    Gândea și tot gândea: „Ce-i de făcut?
    Nu-l pot căra pe Sol - și doarme tăcut.”

  6. Zâmbind, Lark trage după ea o pătură mare din petice și coboară scările întunecate.

    S-a dus la dulap - și ce credeți c-a găsit?
    O pătură pufoasă, caldă, de-nvelit.
    A tras-o pe scări în jos, binișor,
    și l-a-nvelit pe Sol, cu drag, ușor.

  7. Lark se întinde să-l învelească pe Sol cu o pătură din petice, iar el doarme în fotoliu, zâmbind ușor.

    I-a tras pătura peste umeri și picioare,
    făcându-i un culcuș cald, ca o-mbrățișare.
    I-a dat un pup pe-obraz, cald, somnoros,
    apoi spre scări s-a-ntors, tiptil, sfios.

  8. Sol stă sub pătură în fotoliu și face cu ochiul, iar Lark, lângă el, zâmbește.

    Dar Sol a deschis un ochi spre lună,
    și pe Lark a zărit-o, în noaptea bună.
    S-a-ntins ușor, a oftat somnoros,
    și-a clipit spre Lark, blând și drăgăstos.

  9. Lângă scări, Sol o ține pe Lark în brațe și își zâmbesc amândoi.

    „Nu-s obosit să te duc, surioară,
    hai sus la somn, ca-n fiecare seară.”
    O lua pe Lark în brațe, cald și tare,
    și-o purta pe scări în sus, spre culcare.

  10. Lark și Sol dorm în paturile lor, într-o cameră mică; în fereastra rotundă se văd luna plină și stele.

    Sus de tot, spre patul cald, pufos,
    c-o mângâiere și-un pup drăgăstos.
    Și-acum sunt amândoi la somn, culcați,
    sub stele și sub lună, luminați.
    Pe-Ulița cu ciulini, sub cer senin,
    adorm și Lark, și Sol, și visul lin.

Capitolul 3 din 3 · 3 min

Clipitul Lunii

Lanterna lui Lark nu mai merge, iar Bunica îi așteaptă semnul de noapte bună.

  1. Zâmbind, Lark se sprijină de pervaz și luminează cu lanterna ulița întunecată.

    Pe Ulița Scaieți, ziua se stingea,
    Lark, o fetiță, la geam privea.
    Clipea din lanternă: unu, doi, trei,
    „Somn ușor și vise, dragii mei!"

  2. Lark ține lanterna aprinsă la fereastră, iar Bunica îi face cu mâna de la fereastra ei luminată, mai încolo pe uliță.

    Departe pe uliță, Bunica veghea,
    din camera ei caldă, îi zâmbea.
    Clipea lămpița, cald și blând,
    „Noapte bună, Lark!" - spunea în gând.

  3. Lark se uită îngrijorată la lanterna ei, care s-a stins, lângă fereastra deschisă.

    Dar într-o noapte, Lark din nou a-ncercat,
    iar becul, obosit, s-a-ntunecat!
    Clic, clic! Dar nici o rază, nici un pic,
    nici un semn pentru Bunica - nimic.

  4. Lark își strânge lanterna în brațe și privește tristă spre uliță; pe pervaz stă o oglindă mică.

    „Vai!" a șoptit Lark. „De nu pot clipi,
    Bunica cum, oare, va adormi?
    Va sta la geam, va aștepta mereu,
    și tristă va dormi, fără semnul meu."

  5. Lark stă în camera ei întunecată și se uită la pata de lumină pe care o face luna pe podea.

    Să strige nu putea - dormea tot satul,
    dar luna-i lumina, blând, tot patul!
    Pe jos, un lac de lună strălucea,
    și Lark un plan năstrușnic născocea!

  6. În genunchi lângă fereastră, Lark ridică o oglindă mică și rotundă care prinde lumina lunii.

    A luat o oglindă lucioasă,
    și-a prins, tăcut, o rază frumoasă.
    A-nclinat-o o dată, și înc-o dată,
    și-a treia oară - ce fată-ncântată!

  7. Lark scoate oglinda pe fereastră și trimite o rază de lună pe uliță, până la fereastra luminată a Bunicii.

    O panglică de lună spre geam plutea,
    iar Bunica, spre Lark, cu ochiul făcea!
    Lămpița-i clipea, caldă și vie,
    „Te văd, draga mea Lark! Noapte-bună ție!"

  8. Lark doarme zâmbind în patul ei, iar afară se văd luna plină și fereastra luminată a Bunicii.

    Luna lucea blând. Ulița tăcea.
    Lark pe pervaz oglinda-și punea.
    S-a cuibărit la cald, adânc în pat,
    iar luna-i păzea somnul, blând și curat.

În aplicație te așteaptă și alte povești

Alege o aventură nouă sau întoarce-te la povestea pe care copilul tău o cere iar. Citiți-o împreună sau ascultați Naratorul Starwink.

În română și engleză, pentru toate vârstele.

Intră pe lista de așteptare

Îți trimitem un e-mail de confirmare și unul când se lansează Starwink.