Intră pe lista de așteptareÎnscrie-te
Prăvălia de sub valuri

Prăvălia de sub valuri

Într-o prăvălioară de sub valuri, Plim, cel cu opt brațe neastâmpărate, și prietenii lui dau de mici necazuri de zi cu zi. Povești jucăușe și blânde, bune de seară.

  • 3-4 ani
  • 4 capitole
  • 10 min
  • În versuri
  • În română și engleză

Capitole

  1. Plim, o caracatiță mică și roz, își întinde brațele într-o prăvălie de sub apă, printre scoici, borcane, un taburet și un șevalet.1Stai cuminte3 min
  2. Plim stă lângă Otti, un crăbușor roșu; între ei, pe podeaua prăvăliei, se află o scoică mare și deschisă la culoare.2Scoica fugară3 min
  3. Plim stă pe un covor rotund în prăvălia liniștită, iar lângă tejgheaua de piatră strălucesc anemone.3Singura pietricică2 min
  4. Plim o ține aproape pe Wenn, un mic căluț-de-mare galben, într-un culcuș cu mușchi din prăvălia întunecată.4Luminițele3 min

Capitolul 1 din 4 · 3 min

Stai cuminte

Bătrâna Pearl vrea să-l deseneze pe Plim, dar cele opt brațe ale lui nu se astâmpără deloc.

  1. Plim, o caracatiță mică și roz, își întinde brațele într-o prăvălie de sub apă, printre scoici, borcane, un taburet și un șevalet.

    Plim e-o caracatiță roz, la mare,
    un pui ce stă-ntr-un magazin, la soare.
    Opt brațe cârlionțate flutură-n joc,
    dar el nu stă o clipă la un loc!

  2. Pearl, o broască-țestoasă verde cu șorț, ține un bloc de desen, iar Plim se uită la ea.

    Bătrâna Pearl, țestoasa, scoate-un caiet:
    „Îți fac chiar ție un frumos portret!
    Urcă pe scăunel și stai cuminte,
    te pictez roz, alb, albastru, ține minte!"

  3. Plim stă ghemuit pe taburetul de lemn, cu brațele strânse lângă corp.

    Plim s-a urcat pe scăunel, s-a-ncruntat,
    a stat țeapăn și drept, ca un soldat.
    „Stai cuminte", zice Pearl, „nu te mișca!"
    Dar opt brațe-s prea multe, n-a putut sta!

  4. Plim zâmbește pe taburet și își flutură brațele răsucite, lângă șevaletul lui Pearl și rafturile cu scoici.

    Un braț de pe raft un borcan a luat,
    alt braț o scoică roz a răsturnat,
    un braț îl gâdila, iar el chicotea,
    iar restul lor la fel se-nvârtea!

  5. Privit de sus, Plim își întinde cele opt brațe roz pe covorul verde și rotund de lângă șevalet.

    Cu cât se străduia să stea pe loc,
    cu atât brațele lui intrau în joc!
    Se roteau, se-nvârteau și se foiau,
    fâț, zvâc și hâța, ce brațe dănțuiau!

  6. Pearl desenează linii răsucite la șevalet, iar Plim stă pe taburet în spatele ei.

    Bătrâna Pearl a râs, caietul l-a luat:
    „Desenez un dans, ce tare m-am bucurat!"
    Creionul se-nvârte, alunecă ușor,
    prinde tot zvâcul micului dansator.

  7. Pearl arată desenul unei caracatițe zâmbitoare cu brațele răsucite, iar Plim îl privește.

    Portretul e gata, o mândrețe de dans,
    opt brațe zvâcnesc într-un vesel balans!
    Se vede tot saltul și chipul voios,
    un Plim rozaliu, fericit, luminos!

  8. Plim își ridică brațele și zâmbește larg lângă taburet, în prăvălia luminată cald; portretul lui stă pe șevalet.

    Plim vede portretul și sare-n picioare.
    „Sunt EU! Chiar eu!" strigă Plim, ce sărbătoare!
    „Nu-s doar o statuie, sunt vioi, sclipitor!"
    Și-a dansat prin magazin, vesel, ușor.

Capitolul 2 din 4 · 3 min

Scoica fugară

Otti se urcă într-o scoică rotundă, iar valul o ia și o duce în larg.

  1. Plim stă lângă Otti, un crăbușor roșu; între ei, pe podeaua prăvăliei, se află o scoică mare și deschisă la culoare.

    În prăvălioara cu scoici de pe fund
    trăiește micuțul Plim, roz și rotund.
    Un pui de caracatiță, blând și voios,
    iar Otti, un crăbuț, îi e drag și duios.

  2. Plim își întinde brațele în jurul unei scoici mari și roz, iar Otti se cațără peste marginea ei rotunjită.

    „Urcă-te", zice Plim, „la o plimbare săltată!
    Scoica e mare, adâncă și lată!"
    Otti a sărit înăuntru, clanț, bucuroasă,
    în cea mai rotundă scoică, netedă și lucioasă.

  3. Din ușa prăvăliei, Plim întinde brațele spre Otti, care plutește în scoică prin apa albastră.

    Dar valul a venit pe ușă, ușor,
    și a purtat scoica spre larg, plutitor.
    Se ducea tot mai departe, dusă de mare,
    cu Otti-năuntru: „Iuhuu! Ce plimbare!"

  4. Plim privește de jos scoica lui Otti, care plutește deasupra nisipului de pe fundul apei.

    Scoica plutea spre-adâncuri senine.
    „De-o prind în grabă, se răstoarnă, nu-i bine!
    N-o trag prea repede, n-o clatin tare,
    o prind pe Otti a mea cu drag și cu răbdare."

  5. Plim își întinde toate brațele pe nisip, sub Otti și scoica ei plutitoare.

    Și Plim își desface brațele: unu, doi, trei, patru!
    Le-ntinde larg pe nisipul albastru.
    Cinci, șase, șapte și opt, adunate frumos,
    o plasă moale, ca un cuib călduros.

  6. Otti stă în scoică, în mijlocul cercului făcut de brațele moi și roz ale lui Plim.

    Scoica a alunecat în brațe, ușurel,
    nu s-a lovit, n-a săltat, a stat frumușel.
    Încet-încet s-a oprit, cuibărită, la căldură,
    ca o îmbrățișare caldă, blândă și sigură.

  7. Plim și Otti zâmbesc unul lângă altul, iar Plim o cuprinde cu un braț.

    Otti a scos căpșorul, veselă toată:
    „Ce plimbare grozavă! Sunt tare-ncântată!"
    L-a strâns tare cu lăbuțele, voioasă,
    cea mai caldă-mbrățișare, dulce și drăgăstoasă.

  8. Plim și Otti stau împreună în prăvălia luminată, lângă scoica roz rămasă goală.

    Plutind, s-au întors acasă, voioși,
    crabul și caracatița, bucuroși.
    Scoica s-a oprit sub raza lămpii, la căldură,
    iar Otti a întrebat: „Plim, mai facem o tură?"

Capitolul 3 din 4 · 2 min

Singura pietricică

Pietricica dragă a lui Otti alunecă într-o crăpătură prea îngustă pentru cleștii ei.

  1. Plim stă pe un covor rotund în prăvălia liniștită, iar lângă tejgheaua de piatră strălucesc anemone.

    Prăvălia doarme-n mare,
    soarele-apune-n zare.
    Plim, caracatiță, mititel,
    cu opt brațe moi, frumușel.

  2. Plim se apleacă peste tejghea spre Otti, care ține deasupra capului o pietricică netedă și gri.

    Otti, un crab, e prietena lui,
    c-o pietricică cum alta nu-i.
    E netedă, gri și ușoară,
    singura ei mică comoară.

  3. O pietricică gri se află pe tejghea, lângă o crăpătură îngustă; Otti își ridică cleștii, iar Plim privește.

    Azi îi scapă din cleștișor,
    se rostogolește ușor.
    Cade-n crăpătura adâncă,
    ascunsă bine, sub o stâncă.

  4. Otti stă singură lângă o crăpătură întunecată dintre lespezile prăvăliei, cu un clește ridicat.

    Otti e supărată tare,
    și vede piatra cum dispare.
    Piatra s-a pierdut la fund,
    unde umbrele s-ascund.

  5. Plim stă lângă Otti, aproape de crăpătură, și întinde un braț roz spre tejgheaua de piatră.

    Plim o vede pe Otti plângând,
    și vrea s-o mângâie blând.
    Se uită-n crăpătura subțire,
    și-i vine un gând, plin de iubire.

  6. Plim se apleacă peste lespezi și coboară un braț lung și roz în crăpătură, sub privirea lui Otti.

    Plim nu stă, Plim nu așteaptă,
    opt brațe subțiri își îndreaptă.
    Un braț subțire se strecoară,
    s-aducă piatra-napoi, comoară.

  7. Plim ține pietricica netedă și gri la capătul unui braț; în față se văd cleștii ridicați ai lui Otti.

    Coboară blând, alunecând,
    prin umbra deasă, căutând.
    Găsește piatra cea rotundă,
    o urcă lin, într-o secundă.

  8. Plim și Otti stau lângă pietricica gri, în lumina blândă din prăvălie; dincolo de ușă, apa este albastru-închis.

    Otti zâmbește, nu mai plânge,
    piatra ei din nou o strânge.
    Prăvălia-i caldă sub lună,
    „Noapte bună, noapte bună!"

Capitolul 4 din 4 · 3 min

Luminițele

Wenn doarme pentru prima oară departe de casă, iar întunericul i se pare mult prea mare.

  1. Plim o ține aproape pe Wenn, un mic căluț-de-mare galben, într-un culcuș cu mușchi din prăvălia întunecată.

    Opt brațe moi și-o prăvălie la mal,
    și Plim, o caracatiță roz, ghemuit sub val.
    Deseară, Wenn, un căluț de mare, e sfioasă,
    rămâne prima noapte, plecată de-acasă.

  2. Pearl stă lângă culcuș cu un felinar aprins în mână, iar Plim și Wenn se uită la ea.

    S-au foit, au chicotit, apoi s-au liniștit,
    și bătrâna Pearl, țestoasa, a sosit.
    A stins felinarul, și totul s-a-ntunecat,
    iar umbra blândă, ca un val, s-a lăsat.

  3. În prăvălia întunecată, Plim își încolăcește brațele în jurul lui Wenn, care se cuibărește lângă el.

    Biata Wenn s-a strâns, mititică:
    „E-ntuneric! Nu văd nimică!"
    Plim a cuprins-o la piept, s-o aline,
    „Așteaptă," i-a șoptit, „va fi bine."

  4. Priviți din spate, Plim și Wenn se uită la o luminiță aurie care plutește deasupra podelei.

    „Stai cuminte," spune Plim, „privește-n jur,"
    Iar Wenn se așază-n apă, în azur.
    Și-n întunericul gol și tăcut,
    o luminiță blândă s-a născut.

  5. Plim și Wenn urmăresc o meduză aurie și luminoasă care plutește în sus; pe nisip se văd luminițe.

    Meduzele s-au trezit, aurii, ușor,
    plutind încetișor, ca-ntr-un vis călător.
    Jos, în nisip, licăreau scântei mici,
    argintii, verzi, albastre, ca niște licurici.

  6. Zeci de meduze aurii luminează prăvălia în jurul lui Plim și Wenn, așezați în culcușul lor verde.

    Wenn se uită-n jur: „Ia uite ce frumos!"
    Tot adâncul întunecat sclipea luminos.
    Nu era gol, nu era rău nici-un fel:
    era plin de luminițe: ce vis frumușel!

  7. Plim ține căluțul-de-mare somnoros în brațele încolăcite, lângă o meduză care strălucește auriu.

    Plim o legăna-n opt brațe, ușor,
    iar licărul cald plutea prin lumea lor.
    Ochii i se-nchideau, respira lin,
    și luminițele-o legănau, senin.

  8. Plim și Wenn dorm împreună în culcuș, iar meduzele și luminițele strălucesc în prăvălia liniștită.

    Meduzele pluteau ca niște șoapte,
    iar Plim și Wenn dormeau, feriți de noapte.
    Și prăvălia caldă, blândă ca o mamă,
    păzea doi prieteni mici, fără nici-o teamă.

În aplicație te așteaptă și alte povești

Alege o aventură nouă sau întoarce-te la povestea pe care copilul tău o cere iar. Citiți-o împreună sau ascultați Naratorul Starwink.

În română și engleză, pentru toate vârstele.

Intră pe lista de așteptare

Îți trimitem un e-mail de confirmare și unul când se lansează Starwink.