
Fizz și căruța cu pânze
La Ferma Dapple, purcelușul Fizz are o căruță care nu se urnește, o adăpătoare care pierde apă și noroi care nu-i mai dă drumul. Patru povești cu joacă și o seară liniștită lângă mama.
- 3-4 ani
- 4 capitole
- 12 min
- În versuri
- În română și engleză
Capitole
1Căruța cu pânze2 min
2Crăpătura din adăpătoare3 min
3Prins în băltoacă3 min
4Stai cuminte pentru mama3 min
Capitolul 1 din 4 · 2 min
Căruța cu pânze
Vine ploaia, căruța cu mere nu se urnește, iar Fizz trebuie să se descurce singur.

Prin Ferma Dapple, vesel, se plimbă
Fizz, purcelușul roz cu urechea strâmbă.
Căruța-i plină ochi cu mere,
roșii-roșii, cu gust de miere!
Dar calul Barley e la păscut,
iar căruța-i grea - ce-i de făcut?
Fizz o-mpinge cu râtul: hei-rup! Nimic!
Roțile nu se mișcă niciun pic.
Cerul e gri. Bate vântul pe drum.
„Pot și singur! Salvez merele acum!”
Împinge și trage - căruța nu vrea!
Vin nori grei de ploaie... Of, ce vreme rea!
VÂJ! Vântul suflă tare prin tufe
și smulge-un cearșaf de pe sârma de rufe.
Zboară, plutește, alb ca un nor,
și - puf! - se lasă lângă Fizz, ușor.
Fizz se uită la cearșaf, la cer, pe rând...
Îi sclipesc ochii. Ce-i trece prin gând?
Leagă cearșaful de stâlpul din față -
gata pânza! Ce idee isteață!
Vântul umflă pânza, o face rotundă,
și căruța pornește într-o secundă!
Roțile se-nvârt: scârț-scârț! Hop-hop!
Peste pietre și hopuri - la galop!
Fizz o duce iute, drept în șură,
și - pic! - pe cap îi cade-o picătură!
Merele-s salvate - niciunul nu s-a udat!
Gata treaba! Fizz răsuflă ușurat.
Norii se duc și nu mai plouă,
iese soarele - ferma-i ca nouă!
Fizz dă din urechea strâmbă, fericit -
micul nostru erou a reușit!
Capitolul 2 din 4 · 3 min
Crăpătura din adăpătoare
E o zi de arșiță, iar adăpătoarea fermei are o crăpătură pe unde fuge apa.

Fizz e-un purceluș mic și roz,
c-o ureche strâmbă. E cam somnoros.
Stă la Ferma Dapple - ce loc frumos! -
și scurmă vesel cu râtul pe jos.
Era cea mai caldă zi de vară,
bătea soarele tare afară.
Vacilor de pe câmp le era sete,
găinușele moțăiau lângă perete.
Lui Fizz i s-a făcut sete, și-a fugit
la adăpătoare. Și ce crezi c-a găsit?
Pe fund era o mică crăpătură,
și apa s-a scurs, picătură cu picătură.
Fizz a cărat apă, găleată cu găleată,
dar apa se scurgea iar - toată, toată!
Și-alerga, și-alerga, sub soare,
dar apa fugea din adăpătoare.
Cerul s-a făcut roșu, s-a înserat,
și animalele s-au adunat:
calul Barley, vacile, găinile - toate
voiau să bea apă-nainte de noapte.
Fizz stătea lângă băltoaca lui, la răcoare.
Ce noroi! Lipicios și moale-moale!
S-a uitat la crăpătură, apoi la lut -
și, țac-pac, a priceput ce e de făcut!
A luat lut cu copita lui roz.
„Cu asta o repar!” a zis el, bucuros.
Și l-a îndesat în crăpătură, câte-un pic,
cât a putut de tare - mic, dar voinic!
Apoi Fizz a cărat, găleată cu găleată,
și-adăpătoarea s-a umplut până sus - gata!
Gâl-gâl! Au băut până s-au săturat -
apă mai bună n-au mai gustat!
Vacile - „Muu!”, găinile - „Cotcodac!”,
iar Barley bea încet, cu mare drag.
Peste fermă, luna a urcat alene,
și-a venit Moș Ene pe la gene.
Fizz s-a făcut covrig în lutul răcoros,
cu urechea strâmbă lăsată-n jos.
Adăpătoarea-i plină, și toți dorm în pace,
sub cerul cu stele. Și totul tace.
Noapte bună, Fizz! Noapte bună, lună!
Și ție, Ferma Dapple, noapte bună!
Capitolul 3 din 4 · 3 min
Prins în băltoacă
Fizz are în sfârșit băltoaca mult visată, dar noroiul gros nu-l mai lasă să iasă.

Fizz e-un purceluș roz, mititel,
cu o ureche strâmbă - ce drag e el!
Toată vara - soare, fără ploi.
Fizz visa să se tăvălească-n noroi.
Și-ntr-o zi a plouat - ce ploaie tare!
Pleosc! Pleosc! S-a umplut o groapă mare.
Noroiul? Moale și adânc - ca-n vis!
O băltoacă numai bună pentru Fizz!
Fizz a fugit - guiț, guiț! - la băltoacă.
Hop! FLEOȘC! PLEOSC! Și-a început joaca!
S-a tăvălit, s-a bălăcit, s-a răsturnat -
cel mai fericit purceluș din sat!
Dar la mijloc era noroi gros și moale,
și fleoșc! - l-a prins de picioare.
Trage stângul - prins ca-n lipici!
Trage dreptul - și se afundă un pic!
„Guiț! Ajutor! Sunt prins în noroi!
Nu pot nici înainte, nici înapoi!”
S-a foit și s-a zbătut, guițând,
dar noroiul nu-i dădea drumul - nici gând!
Tropa-tropa! Calul Barley a venit.
„Te scot eu, micuțule!” Dar s-a oprit:
„Noroiul e prea moale, iar eu - prea greu.
M-aș afunda! Aș rămâne prins și eu!”
Barley a nechezat: „Ajutor! Ajutor!”
Și fermierul Dapple a venit în zbor.
„Stai, că știu!” A adus o scândură lată,
a împins-o până la Fizz: podul e gata!
„Hai, pe scândură!” a strigat Dapple. „Ușor!”
Fizz s-a urcat, s-a târât încetișor.
Aluneca, se ținea... și, pas cu pas,
hop! A ieșit - noroi până la nas!
Cling-cling! A sunat clopoțelul: hai la masă!
Și Fizz a pornit, tropăind, spre casă.
S-a tăvălit în noroi, cum a visat!
Cel mai murdar și mai fericit purceluș din sat!
Capitolul 4 din 4 · 3 min
Stai cuminte pentru mama
Fizz abia așteaptă primul cules și se tot foiește, iar mama nu poate ațipi.

Purcelușul Fizz, în fân,
număra mere-n gând, pe rând.
Mâine - culesul merelor!
Primul lui! Nerăbdător,
hop pe-o parte, hop pe alta,
urechea strâmbă-i sălta.
Lângă Fizz, pe scaunul ei,
stătea mama, ca de obicei:
îl păzea până adormea,
și-abia apoi, tiptil, se ducea.
Dar când Fizz se-ntorcea, hop!
mama sărea din somn pe loc.
El se foia - ea tresărea
și, somnoroasă, iar clipea.
Cât nu dormea Fizz niciun pic,
nici mama nu dormea nimic.
Fizz s-a uitat la ochii ei:
se-nchideau singuri, de grei!
Și-atunci a înțeles: „Când mă foiesc,
pe biata mama o trezesc!"
„Stau cuminte," s-a gândit,
„ca mama să doarmă liniștit."
Și-a strâns picioarele sub el,
și-a pus botul jos, ușurel.
Stătea cuminte, nemișcat,
și liniștea s-a lăsat.
Rotund ca un măr din pom,
s-a făcut ghem, gata de somn.
Iar mama, în sfârșit, s-a lăsat
moale-n scaun - cât a mai așteptat!
Respira rar, respira ușor,
și-au adormit amândoi, pe-ncetișor.
Lampa ardea slab. Luna era sus.
Noaptea trecea. Amândoi dormeau dus.
La cald, cu urechea atârnând,
Fizz visa mere, rând pe rând.
Noapte bună, mamă! Noapte bună, Fizz!
Somn ușor, și numai mere dulci în vis!



